Campan Flaviu

Mai ţineţi minte când aţi învăţat să vă daţi pe bicicletă? Pentru unii au trecut mulţi ani de atunci… pentru mine chiar 10 . Pentru cei care nu ştiu această artă de a merge pe bicicletă trebuie să le spun că nu şi-au trăit copilăria . Astăzi m-au răscolit amintirile când la randul meu a trebuit şi eu sa învăţ pe alţii această ‘meserie’.

Sora mea are 7 ani şi are o bicicletă nooooouă….vrând, nevrând, a trebuit să-mi iau rolul de instructor în serios… Bineînţeles că nu au lipsit replici de genul: “Ţine toate mâinile pe ghidon!” ( de parcă cine ştie câte ar avea ), “Uite-te în faţă!”, “Nu merge aşa încet”, “Nu merge aşa repede”. Îmi dau seama acum că tatăl meu a avut ceva treabă cu mine până m-a învăţat… Totuşi ai o mică satisfacţie atunci când vezi că străduinţele tale nu sunt în zadar. Una din satifacţii fiind durerea de spate … nu e uşor să stai aplecat ţinand bicicleta să nu facă vreo mişcare greşită, şi să fugi în acelaşi timp după bicicletă . Ştiu că există roţi ajutătoare pentru copii, dar metoda tradiţională e mult mai rapidă .

Mă întrebam dacă şi condusul maşinii e ca şi mersul pe bicicletă… ‘nu se uită niciodată’. Is that true? Trebuie să încerc.